Totul în viaţă este o artă. Ceea ce faci, cum te îmbraci, modul în care iubeşti pe cineva, modul în care vorbeşti şi cum te simţi. Viaţa e artă. Iar fiecare copil e un artist, şi cel mai important este să reuşeşti să rămâi un artist când creşti mare.
Mereu modul meu de exprimare a fost scrisul, iar Jump mi-a oferit oportunitatea de a scrie o mare parte din conţinutul de pe pagina de facebook Jump. Propria mea artă de a picta cuvintele pe care nu am curajul să le spun cu voce tare s-a făcut auzită prin micile articole şi prezentări, pe care le-am scris în vacanţa de vară. Acest lucru m-a făcut mult mai încrezătoare şi fiind diverse subiecte mi-am lărgit orizonturile, iar pentru acest lucru sunt foarte recunoscătoare.
Arta mea e aceea de a-mi scurge sufletul pe o bucată de hârtie şi de a vedea cum se îmbină culorile sentimentelor. În capul meu gândurile alergau atât de sălbatic încât am încercat să le încui într-o cuşcă. A fost greşit. Fiecare pesoană are ceva de spus. Fiecare om e strălucitor în modul lui. Şi oricine merită o şansă să facă ceea ce îi place şi ceea ce face cu uşurinţă. Arta e un mod de exprimare, o persoană, un sentiment pe care nu ai putut să îl înţelegi până când nu l-ai simţit cu adevărat. Arta pură nu s-a pierdut încă. Arta este dragostea la prima vedere. Arta eşti tu şi artă sunt eu! Totul se schimbă atunci când începi să îţi emiţi propria frecvenţă, mai degrabă decât să absorbi frecvenţele celor din jurul tău. Important e să îţi pui amprenta în univers şi nu să primeşti o amprentă existentă deja.
Cheia fericirii este să te detaşezi de ideea pe care o ai despre cum ar trebui să arate viaţa ta şi să o apreciezi pentru ceea ce este deja. Eu scriu pentru visători şi pentru cei neînţeleşi şi pentru fiecare dorinţă pusă la o stea căzătoare. Scriu pentru bucurie şi pentru inimile frânte ce ne fac ceea ce suntem. Scriu pentru libertate şi speranţă. Scriu! Pentru că doar atunci inima mea este curată. Am decis că viaţa mea este un mare proiect de artă. Este propria mea pânză pe care o pot picta exact aşa cum îmi doresc. Şi nimeni altcineva nu îmi poate spune cum să o colorez pentru că în final va fi tot opera mea de artă şi va fi frumoasă pentru că aşa o voi vedea eu.
Programul Jump m-a învăţat faptul că doar atunci când ştii cine eşti, ştii de ce eşti capabil. Mi-a arătat cum să muncesc din greu şi să fiu eu însumi, iar mai presus de orice m-a făcut să fiu mândră de cine sunt şi de ceea ce vreau să devin. Am fost încurajată şi am prins aripi, iar acum sunt mai eficientă şi mai optimistă în absolut orice fac. Faptul că am avut o mică contribuţie prin articolele mele a fost un lucru extraordinar!
Nu mai încercaţi să vă “reparaţi” pentru că nu sunteţi “defecţi”, sunteţi perfecţi imperfecţi! Cu toţii ne dorim unele lucruri atât de mult încât le pierdem înainte de a le avea vreodată. Avem aşteptări prea mari, ne gândim prea mult, ne stresăm prea mult, ne facem griji mereu, avem multe îndoieli… Doar încercaţi să lăsaţi lucrurile să evolueze natural şi înconjuraţi-vă de oameni care scot la iveală tot ce e mai bun din voi!
Creaţi-vă o viaţă care să o simţiţi dulce în interiorul vostru, nu care să arate bine la exterior. Viaţa este precum clapele unui pian: cele albe reprezintă binele, iar cele negre răul; dar trăindu-ţi viaţa să nu uiţi că şi clapele negre creează muzica frumoasă, de asemenea!
Articol scris de Miruna Sârbu
