Meseria mea a început devreme. Să fi avut aproape șase ani. Cea mai râvnită activitate era să ascult poveştile adulţilor, despre copilărie, familie, copii, serviciu, lucruri preferate. Îmi găseam locul lângă ei, ascultam şi priveam. Simţeam mirosul poveştilor de mult apuse, aduse acum la viaţă de nişte ochişori curioşi şi dorinţa de cunoaştere.
O poveste citită în copilărie m-a învățat să privesc cu inima, m-a făcut curioasă să aflu care sunt lucrurile care-i fac pe oameni să strălucească, ce îi face fericiți, m-a făcut atentă la felul în care gândesc oamenii. Povestea se numește Micul Prinț și încă mă îndeamnă la reflecție.
Astăzi mă regăsesc în rolul de facilitator, trainer, consilier în carieră alături de adolescenții Jump și ascult poveștile lor. Și iată povestea Alexandrei de-a lungul celor doi ani petrecuți alături de noi:
“JUMP a
fost un mare salt pentru mine, deoarece nu aveam încredere în mine şi simţeam că ceilalţi mă judecă pentru acţiunile şi comportamentul meu.
În cadrul workshop-urilor am învăţat că dacă vrei să faci ceva trebuie să acţionezi! Eu mereu amânam lucrurile deoarece eram nesigură. Aşa consideram eu că voi reuşi să am mai multă încredere în mine. De fapt, fix acest lucru, mă făcea să renunţ şi să fiu din ce în ce mai nesigură.
Eram închisă în mine, însă nu arătam lumii acest lucru. Îmi ascundeam emoțiile, iar oamenii erau prea ocupaţi de ei înşişi, să fie atenţi la mine și să îşi dea seama cum mă simt. Mereu eram cu zâmbetul pe buze, ca ceilalţi să nu vadă cum mă simt eu de fapt.
Acum însă, pot spune că am sărit la propriu din cutia mea, şi am descoperit cine sunt eu cu adevărat. Stau să mă gândesc ce mi-a luat atât? Acum îmi pare totul banal, şi că tot ce a trebuit să fac nu era imposibil. Nu sunt sigură dacă aş fi reuşit să fac asta de una singură, şi chiar dacă aş fi putut, ar fi durat mult prea mult timp, timp pe care nu-l pot irosi.
JUMP a făcut acest proces să dureze foarte puţin, şi sunt recunoscătoare pentru acest lucru. Am avut atâtea lucruri de învăţat, de la cum să mă regăsesc pe mine, până la cum să-i ajut pe ceilalţi să se regăsească. Şi acesta este un lucru foarte important, pentru că acum ştiu cum să empatizez cu ceilalţi oameni din jurul meu.
Sunt mult mai or
ganizată, şi pot spune că am un stil de viaţă mult mai sănătos. Pot vorbi în public fără nici-o problemă, şi ştiu să ţin un discurs structurat la care să nu trebuiască să lucrez foarte mult înainte, ci îl pot improviza pe loc.
M-am apucat de teatru, de sport, şi am reuşit într-un final să-mi îndeplinesc dorinţa de a avea o trupă de muzică. Faptul că am ajuns să fiu mai organizată, m-a ajutat să îmi stabilesc anumite ore în care să pot cânta la chitară, deoarece repetiţiile cu trupa nu sunt de ajuns. Acum, sunt din ce în ce mai bună, şi cel mai important, am ajuns să fiu mândră de mine.
Nu ştiam cum să abordez persoanele, şi mai ales cum să mă pun pe mine într-o lumină mai bună. Acum, mă implic în proiecte locale şi sunt voluntar în câteva organizații internaționale. 
Niciodată nu am crezut că voi avea un program aşa de încărcat. Câteodată stau şi mă întreb când voi avea timp să fac toate astea? Dar îmi trece repede disperarea, deoarece prefer să fac ceva cu viaţa mea. Mă bucur să văd că am atâtea de făcut, deşi pare obositor.
Teatrul, trupa, sportul, voluntariatul, evenimentele la care iau parte, şcoala, viaţa socială…toate astea sunt lucruri care au ajuns să facă parte din mine, şi să definească persoana care am devenit.
JUMP m-a încurajat şi mi-a oferit motivaţia necesară să depăşesc obstacolele, să acţionez şi să-mi urmez visurile. Acum ştiu de ce sunt capabilă şi pot să mă motivez singură. Pentru asta îi mulţumesc programului Jump de dezvoltare personală. Chiar îşi face bine treaba :-)”
În Jump am adus magia copilariei și mă bucur atunci când adolescenții vorbesc lumii despre ei. Cred în puterea leadership-ului și dacă aș creiona profilul adolescenților care ne-au trecut pragul din 2013 și până acum pot spune că aceștia au încredere în ei, se cunosc pe sine, sunt motivați să descopere, au curaj și integritate, se implică, sunt focusați pe solutii și nu pe probleme. Își dezvoltă obiceiuri cu adevărat eficiente, obiceiuri care stau la baza adevăraţilor lideri: proactivitate şi responsabilitate, prioritizarea, gândirea de tip win-win, ascultarea activă și colaborarea.
Atât de frumos spunea Antoine de Saint – Exupery: “Dacă vrei să construiești o corabie, nu aduna oameni să strângă lemne, ci învaţă-i să tânjească la imensitatea nemarginită a mării”
Articol scris de Alexandra Nedel
